De vorbă cu marea

Marea are puterea de a mă aduce în prezent. Mă pune față în față cu ceea ce Eckhart Tolle numește „trăirea identității cu Ființa”.

De ce? Pentru că, în fața mării, nu mă mai pot defini prin etichete, adjective sau acumulări de niciun fel. Ca să pot vorbi cu ea, e nevoie să-mi deschid sufletul, să mă las cuprinsă, cu fiecare celulă a corpului, de bucuria sinceră a revederii. E nevoie să-mi golesc mintea și doar să fiu, odată cu ea, parte din miracolul vieții.

Întâlnirea cu marea aduce multă liniște tocmai pentru că o trăiesc din acest spațiu al Ființei, al sufletului, unde starea de prezență și recunoștință pentru ceea ce este apar natural. Marea este o ancoră imensă pentru corabia sufletului meu.

Nu este doar un peisaj de o frumusețe uluitoare. Este o stare pe care o trăiesc cu toate simțurile.

Gustul sărat. Mirosul care mă face să respir cu poftă, de parcă cu fiecare inspir celulele mele s-ar regenera. Sunetul valurilor și liniștea dintre ele. Tablourile în toate nuanțele de albastru, înrămate de stânci, păturici de nori și cer senin. Și, nu în ultimul rând, miile de clepsidre golite de nisip pe plaja întinsă, pe care tălpile mele o ating, moment în care mă conectez cu Pământul și intru într-un timp aflat în afara timpului. Toate aceste elemente exterioare devin porți către interiorul meu, către liniștea mea, către starea de a fi, către acel spațiu în care observ și, în același timp, trăiesc marea, iar odată cu ea, viața.

Mă inspir din zborul lin al pescărușilor pentru propriul meu zbor.

Mă înalț odată cu ei.

Scris la 26 Iunie 2026