Catalina Serban

îmi place cum se vede lumea de la pieptul tău,

toate sunt la locul lor,

nimănui nu-i e dor;

nici de ieri, nici de mâine,

trăim în acum,

iar tu știi să mă iubești cum.

ia-mă ca pe un gând,

ia-mă ca pe o elice necesară la decolare,

ia-mă ca pe o pastilă anti-dor,

ia-mă așa cum sunt, cu gust de sare.

ia-mă ca pe un gram de soare,

ia-mă cu tine pe drumul tău spre mare.

ia-mă și nu mă mai aduce înapoi,

ia-mă și hai să-l cunoaștem pe noi.

ia-mă ca pe un rău necesar.

începem de la abecedar?

Uneori sunt mai frumoasă când plâng,

Că-ți dau voie să mă vezi așa,

Și-odată cu mine, pe mama și bunica mea.

Le simt durerea, lacrimile curg din ea,

Degeaba cred că-i doar a mea.

Uneori sunt mai frumoasă când plâng,

Că-ți dau voie să mă vezi așa,

Cu inima scoasă, de nu știu ce doruri răstignită,

Urlând ca să fie acceptată,

Cu tristețea și frica ei toată.

Uneori sunt mai frumoasă când plâng,

Că-ți dau voie să mă vezi așa,

Femeie ce așteaptă să se nască,

Ca să te ia de mână și să îți dea

Iubirea din care e făcută și cea mai mică stea.

Cufere nedeschise

Cădem în noi ca în abise,

Purtăm carcasa de carne zi de zi,

Dar uităm că-n interior suntem copii,

Cu nevoi, cu iubire de dat,

Cu șotroane de jucat.

mă vezi așa cum sunt și mă iubești,

nu-ți dorești să clipesc altfel,

să mă uit mai la stânga sau mai la dreapta,

mă iei așa, cu toată sarea mea,

îmi zici ca m-ai mânca,

așa ca pe-o bezea.

zâmbesc și mă adăpostesc cuminte sub privirea ta,

te văd și Te iubesc așa!

Uneori secundele-mi trec melancolic,

Alteori le înghit ca un alcoolic,

Până mă îmbăt cu farmecul lor

Cocoțată pe un nor.

Uneori secundele-mi trec dureros,

Alteori totul e injectat cu frumos,

Zâmbește și cel mai negru gând,

Se mai întâmplă…din când în când.

Uneori secundele-mi trec fără rost,

Alteori nimic nu e anost.

Uneori secundele trec, nu realizez,

Azi nu pot să dorm, le contorizez.