Mă iau în brațe,

Simt durere și frică,

prea mari

pentru cât sunt eu de mică.

Simt că mă doboară,

mă apăr, obosesc,

am impresia că o să înnebunesc.

Și totuși,

fix când simt că aproape mor,

începe un dialog interior.

fără cuvinte

durerea se face mai mică

și ușor-ușor apare…

o iubire strălucitoare.

vine de departe, a călătorit mult,

nu am cum să nu o ascult!

nu-mi cere nimic.

Îmi oferă alinare, suport, îmbrățișare,

îmi dă voie să fiu eu,

fix așa cum sunt,

cu emoții multe,

cu părți respinse și judecate,

cu tot ce-am simțit că mă desparte.

de viață, de dorința de a trăi,

de gândul că e ușor să fii.

Îmi dă voie să fiu importantă,

să-mi văd unicitatea, frumusețea, sensibilitatea,

mă lasă să cresc,

să-mi deschid aripile cu putere

și să zbor,

spre un eu viitor,

care conține deja

permisiunea de a trăi și a se bucura!

Mă iau în brațe,

Simt iubire,

Zâmbesc, ce împlinire!