Ce e iubirea,

Ce e o piatra,

Ce e lumina?

Ce e foc si nu poate să se stingă?

Ce e ploaia și cum o las să mă atingă?

Mă simt mai ușoară cu aceiași ani de istorie în spate,

De care acum timpul nu mă mai desparte,

Nici spațiul, căci s-a așezat

Durerea imensă purtată de stră și stră bunici,

Învățați să se salveze prin Dumnezeu de frici.

Am voie să-mi pun întrebări, să scot din bagajul primit,

Tot ce mi-a rămas mic.

Nu uit, nu arunc, nu regret, nu ma supar, nu plâng,

Mulțumesc și încep să privesc mai profund,

Cu sufletul, tot ce am și sunt!