îmi aduc aminte de ciorapii de lână ai bunicii

ca de un antidot împotriva fricii.

atâtea fire stăteau în ei adunate,

atâtea vieți încrucișate,

sau poate îmbrățișate, împerecheate…

dezbinate…

cine știe

toate firele acestea colorate

ce cruci căraseră în spate,

ce piepturi îmblânziseră,

ce părinți ocrotiseră,

ce războaie,

ce zile alb-negru au trăit,

ce și pe cine au iubit!

eram doar un copil

și aveam viața la picioare,

dar habar nu aveam

câți oameni cu mine prin lume purtam.