Uneori sunt mai frumoasă când plâng,

Că-ți dau voie să mă vezi așa,

Și-odată cu mine, pe mama și bunica mea.

Le simt durerea, lacrimile curg din ea,

Degeaba cred că-i doar a mea.

Uneori sunt mai frumoasă când plâng,

Că-ți dau voie să mă vezi așa,

Cu inima scoasă, de nu știu ce doruri răstignită,

Urlând ca să fie acceptată,

Cu tristețea și frica ei toată.

Uneori sunt mai frumoasă când plâng,

Că-ți dau voie să mă vezi așa,

Femeie ce așteaptă să se nască,

Ca să te ia de mână și să îți dea

Iubirea din care e făcută și cea mai mică stea.